Iarna...pe stradă

        A nins 3 zile şi 3 nopţi, mai tare ca în poveştile pe care mi le citeau părinţii când eram mic, şi faţă de ultima ninsoare Bucureştiul arată foarte bine. Mă mustră iar conştiinţa că nu am cauciucuri de iarnă şi mă enervez totodată când imi aduc aminte că am căutat 3 zile şi nu am găsit decât un singur cauciuc în Târgul Vitan, după ce am sunat la toate depozitele şi service-urile pe care le cunosc. Ştiu ce înseamnă asta...că nu mai scot maşina pe drum decât când răsare asfaltul. Am văzut destui incoştienţi pe străzi, fără cauciucuri de iarnă, care încurcau drumul cu trotuarul, suficient cât în următoarele zile să devin pieton cu drepturi depline. Mă gândeam, azi în timp ce ma îndreptam spre birou, la cei care dimineaţa îşi rup spatele să îşi deszăpezească maşina şi când se întorc seara este parcată alta în locul respectiv. Bineînţeles că va trebui, ca să-şi parcheze maşina, să pună iar mâna pe lopată să-şi croiască drum prin nămeţi. Este urât dar este o altă parte frumoasă a micului Paris şi lucrurile aşa vor fi mereu. Mai bine iau metroul şi nu mă autoflagelez cu lopata pe spate, nu transpir să fac pneumonie şi nu îmi fac griji că seara nu am loc de parcare. Îmi place să merg cu maşina, dar nu imi place să stau ore în trafic stresat dacă voi reuşi să frânez sau dacă cel din spatele meu mă va evita. Voi cum v-aţi descurcat zilele astea?

"3 numere"

De câteva zile în Bucureşti (unde în altă parte?) au apărut faimoasele numere de înmatriculare cu 3 cifre. Bineînţeles că primul venit, primul servit. Cocalarii nu puteau să rateze o şansă ca asta şi au dat năvală în Pipera să-şi înşusească "etichetele". Să nu mă înţelegeţi greşit, pentru că nu sunt împotriva celor de bună credinţă care trebuie să-şi înmatriculeze maşinile şi primesc automat astfel de numere de înmatriculare, ci împotriva celor care prin alegerea numerelor încearcă lumii să-i transmită ceva. Îmi vine deja să râd când mă gândesc că o să vedem pe stradă, dacă nu a apărut deja, un BMW obosit de care germanii încearcă de 10 ani să scape de el, cu numărul B 999 SEX sau B 666 DVL. La volan va fi un mare lanţ de tinichea ce va avea ataşat un pitic cu părul gelat şi foarte zâmbitor. Îmi şi imaginez cum bou-bălţii se gândeşte cât de important este şi cum rabla lui de BMW nu mai este doar din 1900 toamna ci din 1900 toamna cu plăcuţe de înmatriculare cu 3 cifre. Din ciclul românul face haz de necaz, acum fiind vorba de "necazul" unora (prostia omenească), vă sugerez să împărtăşiţi exemplele de care vă loviţi în trafic, sau nu.

Mirajul Bucureştiului!

Oare câţi dintre cei care locuiesc acum în Bucureşti şi îşi spun "bucureşteni" sunt născuţi şi crescuţi aici? Câţi cunosc cultura, viaţa şi felul de a fi "bucureştean"? Dacă mă întrebaţi pe mine aş spune că prea puţini. Sunt foarte mulţi cei care au venit aici să studieze, să-şi deschidă o afacere, să câştige mai mulţi bani şi nu au mai plecat. Mirajul Bucureştiului i-a cuprins pe mulţi şi nu le-a mai dat drumul. Te prinde şi dacă nu te adaptezi va rămîne pentru totdeauna un miraj. Ajungi să alergi de acasă la birou şi înapoi făcând un ocol pe la piaţă sau magazin. Să vezi un film, o piesă de teatru, să te plimbi prin parc (fără copil), să te întâlneşti din greşeală cu un prieten pe stradă şi să staţi de vorbă sunt activităţi ce tind să iasă din cotidianul unui "bucureştean". Nu spun că lipsesc cu desăvârşire dar încet, încet îşi pierd farmecul şi în loc să fie ceva obişnuit ajung să fie ceva ieşit din comun. Câţi dintre voi v-aţi întâlnit pe stradă sau în parc cu cineva cunoscut cu care să staţi de vorbă măcar 5 minute, sau câţi prieteni reuşiţi să strângeţi pentru a merge împreună la un film? Ultimele dăţi când am reuşit să strângem gaşca a fost în timpul facultăţii şi deşi suntem în continuare prieteni nu reuşim să ne vedem decât 2-3 deodată. Când suntem mici vrem să fim mari şi când am ajuns mari vrem să fim din nou mici. Oare suntem mulţi în ipostaza asta?