luni, 22 noiembrie 2010

Lugu lugu

       Fără Zahăr reuşeşte după mult timp să ma facă să râd în timp ce le fredonez versurile. Melodie plină de umor, clişee româneşti şi accente moldoveneşti.
        Vorbeşti murdar cu zâmbetul pe buze.

Fredonare plăcută         Fără Zahăr - Lugu, lugu

Uite surpriza...nu e surpriza

           Le-am comandat săptămâna trecută, părinţilor, bilete la concertul de Crăciun a' lu' Bănică. Îşi doreau să meargă şi ei într-un an să-l vadă live, fiind încântaţi de show-ul prezentat la tv, aşa că am zis să le facem o surpriză şi le-am comandat de pe un site de specialitate. Am scotocit pe acolo locurile rămase să fie cât mai bune şi am reuşit să le achit online după mai multe încercări (făceam haz de necaz cum ar fi fost să mă trezesc fară niciun ban pe card şi cu o duzină de bilete). Pentru că nu au un birou de unde să le ridici personal, m-am gândit că dacă e surpriză atunci să i le trimit acasă şi când vor vedea că primesc un plic în care sunt două bilete la concertul mult dorit se vor bucura. Ştiind că este tot timpul cineva acasă nu-mi făceam griji în privinţa livrării aşa că am lăsat doar numărul meu de telefon de contact.
          Au trecut două zile şi mă sună pe la ora 11 un tip de la firma de curierat că a ajuns acasă şi nu răspunde nimeni. Păi nu era frumos să anunţi şi dumneata că ajungi într-o oră sau o jumătate de oră? Stai să dau un telefon să vedem care este problema. Îi sun pe ai mei, erau şi ei plecaţi ca oamenii gospodari de oraş de provincie să facă nişte cumpărături. Îl sun pe tip înapoi şi il rog ori să aştepte 5-10 minute că o să vină cineva ori să revină mai târziu... am greşit... am dat drumul bestiei din el, parcă am turnat picătura ce i-a umplut paharul...ce să aştepte că el nu aşteaptă, o să plece şi o să returneze biletele, că el a venit şi nu e vina lui că nu este nimeni acasă.
        Stai omule să ne înţelegem că am plătit acest serviciu pe care îl faci, în afară de preţul biletelor şi crede-mă că nu mi se pare deloc o sumă modică, iar tu apari aşa neanunţat. Dacă aş fi avut măcar data în care ajung biletele aş fi organizat altfel dar aşa ce să facem să stăm toată ziua în casă cu ochii pe geam şi să tresărim de fiecare dată când trece cineva prin faţa porţii?...
         Un idiot cu mintea îngustă care se potriveşte perfect tipologiei angajatului român. El nu realiza că este reprezentatul unei firme şi dacă returna biletele scopul nu era îndeplinit. Din banii de livrare era şi dobitocul plătit şi dacă nu ar mai livra firma ar da faliment şi el şi-ar căuta un nou job. Dacă era caniculă sau ploua îl mai înţelegeam dar chiar nu cred că murea dacă aştepta 5 minute.
         Până am terminat de vorbit cu el la telefon au venit ai mei şi au luat biletele iar surpriza rămâne pe altădată, cu altă firmă se pare.
         Mă întreb dacă poţi face surprize în România de genul trimis flori sau o cutie cu bomboane cu un bileţel  în care iţi exprimi gânduri personale? Primeşte ciulini şi o cutie cu pietricele iar gândurile tale sunt subiect de bancuri pe net. Asta dacă se oboseşte să ţi le predea personal sau le găseşti pe preş în faţa uşii.

joi, 18 noiembrie 2010

Roxette 30 mai 2011

         Când eram şi eu copil şi mi-au cumpărat ai mei o combina muzicală prin '93 sau '94, am fugit repede la "magazinul" cu casete şi mi-am cumpărat o copie jegoasă a albumului "Tourism" şi de atunci pot apune că sunt cu adevărat fanul lor. Am strâns de-a lungul anilor albumele lor, unele originale înainte de apariţia mp3-ului, şi mi-am dorit mereu să merg la un concert al lor dar în România nu a fost niciodată posibil iar afară accesul era cam greu.  Nici ei nu mai credeau că vor reveni vreodată pe scenă după ce Marie Fredriksson a descoperit în 2002 că are cancer dar pentru că niciodată să nu spui niciodată, şi pentru că minuni se mai întâplă uite că pe 30 mai 2011, Roxette concertează în România la Zone Arena. Bineînţeles că mi-am luat deja bilet încă de luni de când s-au pus în vanzare şi le spun fanilor de gen să se grăbeascăcă, e bătaie mai ceva decât la concertele lui Bănică de Crăciun.
          Nu sunt MJ sau Madonna ori nu ştiu ce trupă de rock dar pentru cei ce apreciază muzica lor este un eveniment special.


Maşina...

          În ultimele luni mi-am dat seama ce înseamnă tehnologia şi cum suntem dependenţi de ea. Să o luăm cu începutul, mai întâi mi s-a stricat maşina, automobilul. Groaznic...încet, încet am rămas fără detergent de rufe, detergent de spălat vase, apă plată la faimoasele pet-uri de 5,6,10 litri. Haosul deja incepea să se instaleze. A continuat cu deodorantul, cu gustarea de dimineaţă, gustarea de film, de meci, de după...ştiţi voi.
           Nu mi-am imaginat niciodată că fără maşină pot fi atât de imobil şi că hârtia igienică e atât de grea şi voluminoasă. Nu poţi merge acasă din hipermarket cu autobuzul sau metroul cu hârtia igienică la subraţ, cu bidonul de apă într-o mână şi punga sau pungile (dacă nu te duci singur) în cealaltă. Nu faci asta aşa că iei un taxi în care nu mai poţi să le îndeşi aşa cum făceai în maşina ta şi încerci să le organizezi. Aiurea până ajungi acasă toate sunt împrăştiate şi te trezeşti în faţa scării că salamul este peste odorizantul de wc şi cartofii peste pâine. Nu mai poţi face două drumuri la maşină că ţi-e lene şi deja taximetristul are botu' pus că sub instalaţia de gpl sunt cartofii mei plini de pământ.
             Eee şi ajuns în casă te relaxezi cu gândul că pentru câteva zile poţi sta liniştit urmând ca a doua zi să mai dai un telefon la service poate e gata maşina.
           
             Acum mi s-a stricat maşina...de spălat. Dumnezeule după ce că spăl oricum când am o cantitate suficientă de rufe murdare, adică vreo două coşuri pline, (pentru că nu poţi băga două tricouri se strică maşina) cu timpul am ajuns ca "şifonierul" meu să fie întins prin baie. Baia este plină de haine iar şifonierul gol. Şi la maşinile de spălat e ca la automobil, nicio excepţie în privinţa meşterului.
              Am chemat joia trecută o firmă pricepută să vadă ce probleme sunt. Au venit doi tipi au constatat şi ei ce bănuiam eu că rulmentul este stricat.
              Nu vi-l putem schimba aici că aveţi o maşină deosebită, cuva este nu ştiu cum şi trebuie să luăm maşina la atelier. Au spus că o aduc vineri. Vineri m-au sunat că nu au semeringul aşa că o vor aduce luni. Luni nu am putut eu aşa că a venit maşina marţi. Bucuros, o primesc ca pe un vechi prieten pe care nu l-am mai întâlnit de mult. Îi facem o probă că se învârte şi gata.
               Gata pe dracu că vine scumpa mea soţie şi începe că lipseşte nu ştiu ce plastic în care se pune balsamul, că face un zgomot ciudat şi, colac peste pupăză, curge apă din ea. Cum să nu înnebuneşti dar mai mult cum să reacţionezi? I-am sunat, le-am explicat au venit miercuri şi au luat maşina...iar. Azi trebuie să vină maşina şi m-au sunat că nu au verificat cum trebuie data trecută şi că rezistenţa este arsă şi trebuie schimbată. După ce am plătit 300 de lei pentru rulment acum mai dau 80 de lei şi pe rezistenţă.
              
              Aşa că am ajuns încă o dată să îmi dau seama că şi tehnologia asta are limitele ei şi preţul pe măsură. Oare "Albalux"-ul mamei făcea atâtea figuri?