Prietenii! O categorie a speciei umane în care încrederea este principala componentă a existenţei sale şi spun asta înainte de a mă fi uitat de curiozitate prin dex să văd cum definesc minţile luminate acest cuvânt. După o scurtă lecturare pe net am rămas la asta:
PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. şi f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecţiune deosebită, bazată pe încredere şi stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) priétin, -ă s. m. şi f.] – Din sl. prijatelĩ.
Dacă ar fi să judec după această definiţie înseamnă că amicii mei tocmai s-au redus la degetele unei singure mâini şi mi-e mult mai uşor să o găsesc pe Elodia decât un prieten.
După mine prietenia înseamnă mai mult decât împărtăşirea unor idei perverse, a bătutului cu piciorul a aceleiaşi mingi sau faptul că ne povestim lucruri intime. Pentru mine prietenia înseamnă că dacă am o bucurie, eşti pe lista celor cu care vreau să o împărtăşesc imediat, dacă am rămas cu maşina în pană să fii pe lista celor pe care să-i sun să vină să mă ia şi dacă am un eveniment important să fii alături de mine, nu să o zgudui aiurea că mă-ta e la ciclu şi nu are cine să se ducă să-i ia tampoane sau că prietena prietenei verişoarei tale bune a născut şi nu are cine să stea cu copilu'.
Că vreau să fim prieteni este un act de voinţă şi de mic am zis că imi voi alege prietenii şi nu ei pe mine. Un principiu mic dar care aduce beneficii. Nu te fereşte de jigodii şi profitori dar reduce numărul lor.
