luni, 18 ianuarie 2010

Mirajul Bucureştiului!

Oare câţi dintre cei care locuiesc acum în Bucureşti şi îşi spun "bucureşteni" sunt născuţi şi crescuţi aici? Câţi cunosc cultura, viaţa şi felul de a fi "bucureştean"? Dacă mă întrebaţi pe mine aş spune că prea puţini. Sunt foarte mulţi cei care au venit aici să studieze, să-şi deschidă o afacere, să câştige mai mulţi bani şi nu au mai plecat. Mirajul Bucureştiului i-a cuprins pe mulţi şi nu le-a mai dat drumul. Te prinde şi dacă nu te adaptezi va rămîne pentru totdeauna un miraj. Ajungi să alergi de acasă la birou şi înapoi făcând un ocol pe la piaţă sau magazin. Să vezi un film, o piesă de teatru, să te plimbi prin parc (fără copil), să te întâlneşti din greşeală cu un prieten pe stradă şi să staţi de vorbă sunt activităţi ce tind să iasă din cotidianul unui "bucureştean". Nu spun că lipsesc cu desăvârşire dar încet, încet îşi pierd farmecul şi în loc să fie ceva obişnuit ajung să fie ceva ieşit din comun. Câţi dintre voi v-aţi întâlnit pe stradă sau în parc cu cineva cunoscut cu care să staţi de vorbă măcar 5 minute, sau câţi prieteni reuşiţi să strângeţi pentru a merge împreună la un film? Ultimele dăţi când am reuşit să strângem gaşca a fost în timpul facultăţii şi deşi suntem în continuare prieteni nu reuşim să ne vedem decât 2-3 deodată. Când suntem mici vrem să fim mari şi când am ajuns mari vrem să fim din nou mici. Oare suntem mulţi în ipostaza asta?

8 comentarii:

  1. frumos scris, omule si in mare parte adevarat:) continua sa scri:D

    RăspundețiȘtergere
  2. Viata din Bucuresti este mult prea agitata si mult prea aglomerata ca sa mai putem face ce ne dorim. Si eu imi doresc sa fiu din nou mica, sa scap de griji, sa am timp sa ma joc, sa ma intalnesc mai des cu prietenii, sa rad mai mult si sa-mi pese mai putin, dar .... din pacate nu se mai poate.

    RăspundețiȘtergere
  3. pai, chestia asta nu se intampla doar in Bucuresti....se intampla peste tot..odata cu terminarea facultatii, odata cu intrarea in campul muncii

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu sunt nascut in Bucuresti. Mirajul capitalei tine de mult. Inca din timpul comunismului cand era un oras inchis. Si inca de pe atunci circula o vorba: "daca scoti provincialii si tiganii din Bucuresti nu ramane nici 10% din populatia actuala". Eu personal as prefera sa traiesc in alta parte. In alt oras cum ar fi Breaza din Prahova. Un oras dezvoltat pe orizontala ci nu pe verticala. Un oras cu aer curat, cu multa liniste, cu oameni care mai au bun simt.

    RăspundețiȘtergere
  5. ₤utic - e frumos la Breaza dar trebuie să ai grijă pe ce parte iţi faci casa...e posibil să o ia la vale terenul şi să te trezeşti în Prahova :)glumesc desigur. Zona este super, si mie mi-ar plăcea în provincie, şi chiar mă bate gândul serios, dar astept autostrada aia nenorocită şi o staţie de metrou la capătul ei, ca să pot ajunge la timp la birou.

    RăspundețiȘtergere
  6. Lirca - nu se întâmplă numai în Bucureşti, este adevărat, dar aici parcă te sufocă. Coadă la semafor, coadă la metrou să poţi ajunge acasă, coadă la casa din hipermarket, coadă la casa de bilete la un film sau teatru că nu toate au optiune de rezervare pe net...nicăieri nu stai de plăcere ca abia dacă găseşti un om sa schimbi 2 vorbe. dacă te bagi în seamă zice că ai ceva cu el

    RăspundețiȘtergere
  7. Casele care au plecat la vale in Breaza au fost cele facute pe baza de spaga imediat dupa galceava din '89, in buza rapei. Acolo e argila, in mai jos e stanca. Si cand ploua terenul pleaca. Daca au vrut casa in rapa ca sa vada Valea Prahovei din buda puteau macar sa faca piloni de mare adancime pana dadeau de stanca. Casa pe care o am acolo nu e departe de margine dar sta pe locul ei din 1890.

    RăspundețiȘtergere
  8. ₤utic
    Mare adevăr spui tu. Construirea unei case pe marginea prăpastiei mai ţine şi de conştiinţa fiecăruia.

    RăspundețiȘtergere

Dacă ai o opinie de ce să nu o exprimi?