Sâmbătă am fost la nunta unui prieten bun, fost coleg de liceu, tocmai la Târgovişte. Spun tocmai, că deşi sunt doar vreo' sută de kilometrii, parcă au fost o mie. În fine, nu despre acest drum este vorba. Ce frumos este să vezi doi oameni în ziua în care "oficial" pleacă la drum împreună, cum îşi fac declaraţii de dragoste şi promisiuni că se vor iubi mereu. Deşi eu unul sunt convins că şi iubirea asta e trecătoare, că dragostea se transformă uşor în respect iar singurul lucru care mai poate dura şi face viaţa în cuplu mai frumoasă este pasiunea pentru celălalt. De accea poate nicio iubire nu este ca prima, pentru că ea nu s-a consumat, de aceea al o mielea sărut nu mai e la fel de plăcut ca primul pentru că ştii ce urmează. Ce bine ar fi dacă viaţa ar fi ca ziua nunţii! Dar poate pentru unii este şi aceste vorbe nu înseamnă nimic.
Există vreun secret ca viaţa în doi să fie mereu la fel de frumoasă sau căsătoria este doar o etapă înaintea copiilor iar aceştia o etapă înaintea nepoţilor şi aşa mai departe pană ştim cu toţii când?
Casă de piatră prietene, şi să te ţină cât mai mult!
PS: Să fie cum spun nu cum gândesc, nu!? :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă ai o opinie de ce să nu o exprimi?