O seară magică!

Ieri prietena mea şi-a rupt mâna cu ajutorul unui lucru "neobişnuit" pentru Bucureşti, şi anume gheaţa. A ieşit de la metrou (Timpuri Noi) şi văzând că cineva în faţa ei cu greu şi-a restabilit echilibrul a vrut să ocolească acea porţiune...de ocolit a ocolit-o dar tot a căzut. A reuşit să mă sune,  am pornit maşina şi am plecat să o duc la spital, la urgenţă (pentru mine era o urgenţă). Unde , la ce spital? La Floreasca este cel mai bun spital de urgenţă (în mintea mea) aşa că am plecat acolo. Am ajuns şi ne-am lovit de primul obstacol: gardianul de la firma de pază X (X petntru că oricum nu-mi aduc aminte şi toate sunt no name-uri) care nu mă lăsa să parchez la intrare şi nici în curtea din spatele spitalului...

Dar am o urgenţă pentru că nu se mai poate mişca de durere şi mi-e greu să imi ţin eu echilibrul dar să o mai ţin şi pe ea din stradă până în spital. În fine, am forţat norocul şi cât am stat de vorbă am scos-o din maşină, am intrat şi am lăsat-o pe un scaun (lângă un boschetar care dormea). Am parcat maşina, m-am întors şi am intrat la urgenţă unde am întrebat dacă ne poate ajuta cineva. Erau la un birou 5 oameni niciun fel de agitaţie (prea mult E.R. la televizor strică) şi pe un pat unu întins, căruia îi făcea poze un poliţist criminalist (aşa scria pe spatele lui).

Le-am explicat care este urgenţa şi mi-au spus aşa:

Vă duceţi dumneavoastră şi vă înregistraţi la Registratură, primiţi o foaie si pe urmă la ortopedie.

A, zic, e ok că e cineva de gardă la ortopedie! Ne-am înregistrat şi când am ajuns nu vedeam uşa cabinetului de câtă lume era. Floreasca este ,se pare, locul de întâlnire al celor care iarna le-a pus piedică. Am stat la rând câteva minute şi nu s-a întâmplat mai nimic decât să aflu că este un singur doctor rezident la tot puhoiul de lume. Ce faci într-o astfel de situaţie? Suni un prieten...băi nu ai pe cineva să mă ajute şi pe mine că uite e lume multă, durere mare?

Păi de ce te-ai dus la Floreasca şi nu la Pantelimon că acolo au cameră de gardă la ortopedie? (tipul bucureştean, evident)

De ce? Pentru că nu ştiam.

Am mai stat ceva timp şi neînaintând nici 2 cm am plecat, direcţia Pantelimon. Am ajuns şi aici alt gardian doar că mai de treabă, era ora 23 şi parcarea liberă aşa că m-a lăsat să parchez în faţa spitalului.

Am intrat şi nu era nimeni. Am crezut că am greşit intrarea. După un colţ un tip în halat alb vorbea la telefon.

Şi a tot vorbit fără nicio jenă. M-am gândit că dacă am nimerit bine cineva trebuie să-ţi sară în ajutor, să te întrebe de sănătate, să-ţi dea un calmant...nici bună seara nici futute-n cur. M-am postat ostentativ în faţa lui ca şi cum aş fi ascultat convorbirea. S-a simţit a încheiat şi a venit să stea de vorbă cu noi. I-am explicat pe scurt, el a înţeles şi a început să o tragă de mână, de degete, de umăr până când ţipătul a fost suficient de tare ca să-şi poate da seama unde e buba. 

Au urmat apoi drumuri între camera de urgenţă şi laboratorul de radiografii, ia hârtia du hârtia, nu are ştampilă, du buletinul la camera de gardă, adu buletinul la radiografie.

Oameni buni am plecat la ora 1 de acolo. Asta înseamnă că o mână ruptă la ora 21 a fost pusă în ghips la ora 1 (la Floreasca probabil că la 1 apucam să ne vadă cineva). 4 ore lungi în care nu am simţit o clipă că reprezentăm o urgenţă sau că primim atenţia cuvenită. Şi norocul a fost că suntem în Bucureşti unde mai ai alternative, dar ce faci într-un oraş de provincie sau, mai rău, un sat unde este un singur cabinet şi doctorul de gardă este ginecolog?

Sfatul meu: înainte de a vă hotărî să vă rupeţi măna aveţi grijă unde şi când că s-ar putea să se "sudeze" osul până vă vede cineva. 

P.S. Pe holurile de la Spitalul Floreasca erau afişe cu sfaturi pentru evitarea infestării cu virusul gripal. Unul dintre sfaturi era: Evitaţi locurile aglomerate! Isn't that nice!?